Intro: C x8 C F Colo, sus, în vremea-aceea, C G În frumoasa Galileea, C O fecioară viețuia G C Și Maria se numea. Nazaret i-a fost orașul Unde ea-și avea sălașul, Într-o zi Maria sta Singură și se ruga. Dar, deodată, ce văzuse? Casa toată se umpluse, De-o lumină lucitoare, Ca lumina cea din soare. Îngerul Gavril intrase La Sfânta Fecioară-n casă, Și din zbor, cum se oprise, “Bucură-te!” îi grăise. Ea, văzând, s-a-nspăimântat, Întru sine s-a-ntrebat: “Doamne, ce să fie, oare, Aste vorbe de onoare?”. Îngerul i-a zis: “Maria, N-avea teamă, pace ție, Sunt al Domnului trimis, Nu te-nspăimânta!” i-a zis. “Nu te-nspăimânta, Maria, Că vei naște pe Mesia, Fiu al Domnului va fi Și Iisus se va numi!”. După-aceea, auzind, Cu smerenie a zis: “Dacă-așa vrea Cel de Sus, Fie mie cum mi-ai spus, Dacă-așa vrea Cel de Sus, Fie mie cum mi-ai spus!”. |