Intro: A E D A E D A A(Se cânta si între strofe) A E larma si trenul sta gata sa plece, D Vagonul se umple de oameni straini. E Mi-e inima strânsa, e sapte si zece, D E A Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini. A Da-i, baiete, drumul, ca n-avem rabdare, D E gata, un suier, un repede zvon E Si simt ca se misca cu noi, salutare, D E A Trec umbre grabite pe lânga vagon. Refren 1: B7 E E clipa când glasul durerilor tace, A B7 Duc mâna la frunte si ochii mi-i strâng A E Si-n suflet, deodata, un gol mi se face, G E Da-i, baiete drumul, ca-mi vine sa plâng! A Acum, pe de laturi, încep sa ramâna D Semnale, macazuri, vagoane si fum. E Trec umbre de oameni cu steaguri în mâna D E A Si trenul, navalnic, se-asterne la drum. A Adio, adio, romantica urbe, D Adio, zadarnic si dulce trecut! E Din goana, când trenul se-ndoaie la curbe, D E A Scot capul afara si lung te salut! Refren 2: B7 E Orasul ramâne sclipind în lumina, A B7 Biserici si case, deodata, apun. A E În fata le cade o verde cortina G E Si trenul alearga, alearga nebun. A Se schimba decorul, privelisti sure, D Un ses peste care trec umbre de nori, E Un drum singuratic, un colt de padure, D E A Cu vârfuri uscate si cuiburi de ciori. A În arie larga se-nvârte pamântul D Si fuge-n rotire întregul teren E Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul, D E A Cantoanele albe se uita la cer. |