G În dormitor era curat Bm si, poate, numai lîngă pat G G7 Era uşor de observat C Cum praful se-aşeza, Cm De la ţigara ta, G C Un punct prea luminos, G D7 G Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos... Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu si că nu vezi cît de pustiu Era orasul - un sicriu Din sticlă si beton, Reclame de neon Te-au dus spre casa mea, Un alt loc din care mîine vei pleca... În parc, pe bancă, era frig, Puteam, dac-as fi vrut, să strig, Dar n-avea nici un rost să strig, Tot n-ai fi auzit, În zgomotul cumplit Din statia de tramvai si-atîti cîti ca mine ti-au spus "hai !" În hol m-ai întrebat, încet, Cu ochii ţintă în parchet, Dacă n-aveam nici un regret Sau altceva special În zgomotul egal Al ploii pe asfalt Ca o perdea de perle si bazalt. Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat, Peste cearsaful alb din pat, Un alb si mai imaculat S-a asezat usor Ca ceaţa sub un nor... Erai altcineva; tigara doar în cameră ardea... Te caut încă si acum În praful asezat pe drum, În urmele-nvelite-n scrum La mine pe balcon, În cărti de telefon, Da' nu esti nicăieri si vin spre mine-aşa de multe seri... Te văd cînd dorm cum vii mereu, Te-asezi chiar lîngă patul meu si stiu că-ti vine-asa de greu Să-mi spui ce-ar fi de spus, De mult e timpul dus si de-aia nici nu spui: E clipa mea cînd esti a nimănui... |