Em Traiau odata-ntr-o padure Am Un mos batrân cu baba lui Em Traiau saraci ca vai de dânsii D Em În adâncimea codrului. Iar mosul nu voia nimica Doar moartea el o astepta Dar baba lui a vrut sa aiba Un suflet tânar lânga ea. Si soarta se-ndura de baba Si un pui de cerb îi darui Un pui de cerb cu stea în frunte Gonit din codru si ranit. Si mosu-l saruta pe frunte Si baba-l îngriji si ea L-au îngrijit cu multa mila Si ranile i-au vindecat. Dar într-o zi trecu pe-acolo Feciorul unui împarat Trecu cu oastea si cu curtea Si cu ogarii la vânat. Da-mi mie cerbul, mai mosnege Si-ti dau pe el tot ce-ti doresti Îti dau averi îti dau si cinste Si ostile împaratesti. Dar ce sa vezi minune mare Întreaga curte ce vazu Cum cerbul nostru da din coarne De parc-ar spune "nu vreau, nu". "Nu vreau sa merg la curtea voastra Nu vreau sa merg la împarat Voi m-ati ranit la vânatoare Ei ranile mi-au vindecat." Mai trebuie sa ai un suflet Un suflet bun si iubitor Ca sa poti fi iubit de oameni Si de podoaba codrilor. |