Am C În noapte, sub poale de codru-nverzit, G Am E freamăt de glasuri, un tainic şoptit ; Ard galbene flăcări şi-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. Þiganii, drumeţi cei vecinici ei sânt! Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt; La Nilul cel galben departe născuţi, Ei arşi sunt de soare, de vânturi bătuţi Lai lai lai lai la lai lai la la la la la lai la la Aproape de flăcări, pe pajişte stau Bărbaţii sălbatici şi chiote dau, Femeile-aleargă mâncare făcând şi umplu paharul şi-l poartă pe rând. Ei cântece cântä şi basmuri îşi spun Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun Bătrâna ţigancă, acolo sub brazi, , Descântece-nvaţă pe negri nomazi şi oacheşe fete se-nşirä la joc În cerul cel magic al zärii de foc, Răsună ghitara fierbinte şi-ntins şi jocul se-ncinge sălbatic şi-aprins. În urmă se culcă, odihnă cătând ; Le freamătă brazii s-adoarmă curând. În vis, exilaţii pământului lor Văd Sudul, o ţară, şi ei un popor. Dar zorile roşii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. Greu scârţâie carul, ei pleacă la pas — Dar unde ? O viaţă de drum şi popas! (versuri de George Cosbuc) |