capo pe 3 Am Dm Pe-un covor de frunze in codrii batrani G C E Unde doina plange dupa-a ei stapani Un gorun se stinge trist si obosit Un izvor il plange, codrul l-a iubit Refren: Dm G C Am Si iar in linistea ce ne-nconjoara Dm E Am Se-aprind pe creste focuri vii Si salta dacii-n sei ca-ntaia oara Gonind salbatici spre a lor campii Vantul lin adie si ma-ncearca-un gand Dragostea de codri si de-al meu pamant Dacii-mine-nvie, ies din pieptul meu Caci pe-a lor mosie vor trai mereu Refren. Vino tu strabune, rupe lantul greu, Canta iar izvoare pe pamantul meu Codrii toti invie, iar gorunii cresc Pe pamantu-mi liber din izvor ceresc Refren. |