Dm A7 Dm În povestea copacilor goi F Gm Scârţâind într-o singură uşă Dm Este vorba de noi amândoi A A7 Dm Este vorba de foc şi cenuşă Dm A7 Dm Doi copaci fără frunze pe drum F Gm După cum îi priveşte înaltul Dm Doi copaci prin sărutul de sus A A7 Aplecându-se unul spre altul. Refren: Dm A Spune-mi pădure cu frunza rară A7 Dm Unde-i iubirea de astă vară? D7 Gm Nu ştie iarna să se îndure Dm A Dm De noi, copacii fără pădure. Toată vara au fost numai ploi şi-au fost stele în nopţi fără stele şi prin toamna şederii pe nori Cade ultima frunză spre ele În zadar către tine întind Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe Alte uşi se aud scârţâind De tomnatecul vânt să se agaţe. Nu mai suntem decât doi copaci Vor veni călători să ne tundă Vor lua crengi toţi copiii săraci Pentru flacăra lor muribundă şi chiar dacă mă vei mai iubi Peste crivăţul iernii ce vine Fără braţe cu ochii pustii N-am să am ce întinde spre tine. |