Em C D G 1.Să stăm cândva de vorbă, iubita mea, în doi, Em Am D G Să cheltuim o noapte pe tot ce suntem noi, B7 Em D G Să ne apuce ziua, ca un frison târziu, Em Am B7 Em Tu să deteşti cafeaua, eu un bătrân rachiu. 2.Să tremurăm pe-aproape, la geam, eventual, Sub ploaia de miresme a unui blând caval, Tu să-mi aduci aminte, de el, eu să mă mir Ca de un vin bezmetic, uitat într-un potir. 3.Să ardă pe-ndelete, în soba pentru gaz Cărbunii, economic, din tot ce-a mai rămas. Să fie cald în casă şi rânduială în lucruri, Să fim întâia dată, noi, singuri, să te bucuri. 4.De noaptea care trece, de ziua care vine. Atât cât se mai poate, cât ni se mai cuvine, Să stăm, ca unul singur, de vorbă amândoi şi să săpăm în urmă, până vom da de noi. |