Em G S-adun flori în şezatoare D Em De painjen tort să rumpă, G Şi anină-n haina nopţii D E Boabe mari de piatră scumpă. C G Lânga lac, pe care norii D Em Au urzit o umbră fină, C G Ruptă de mişcări de valuri D E Ca de bulgări de lumină, Em G Neguri albe, strălucite D E Naşte luna argintie, G Ea le scoate peste ape, D E Le întinde pe câmpie; Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să văd-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrajiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. |