Focul Viu - Nehotarare

Em         Am        D           G
Voi ucide timpul şi visurile reci,
Em           Am         B7      Em        
Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieţii mele.
Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci
Vor strecura prin găuri lumina unei stele.

Refren:
De ce nu pot să nu ştiu, de ce nu pot să n-aud
În ce stă rostul zilei şi preţul de-a ţi-o trece?
Deschide-mi-te, suflet, prin şapte ochi de flaut,
Şi cântecul şi viaţa şi moartea să le-nece.


Să las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur?
Înveşmântat domneşte, să trec cu giulgiul rupt;
Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur
Şi tatuat cu fulger, să nu-nving? să nu lupt?


Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăt,
Îmi umileşte cârja şi-mi încovoaie crinii,
Şi inima urmează s-atârne ca un lacăt
Cu cheile pierdute, la porţile luminii.

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
8b3d6f3769d7c5d90e129072491eb4c9
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6