Em Am D G Voi ucide timpul şi visurile reci, Em Am B7 Em Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieţii mele. Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci Vor strecura prin găuri lumina unei stele. Refren: De ce nu pot să nu ştiu, de ce nu pot să n-aud În ce stă rostul zilei şi preţul de-a ţi-o trece? Deschide-mi-te, suflet, prin şapte ochi de flaut, Şi cântecul şi viaţa şi moartea să le-nece. Să las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur? Înveşmântat domneşte, să trec cu giulgiul rupt; Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur Şi tatuat cu fulger, să nu-nving? să nu lupt? Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăt, Îmi umileşte cârja şi-mi încovoaie crinii, Şi inima urmează s-atârne ca un lacăt Cu cheile pierdute, la porţile luminii. |