versuri: Ion Minulescu album: "Tristeți provinciale"(1981) C Frunză galbenă, uscată, G frunză ce-ai fost verde-odată C șterge-ți ochii de rugină G c-a intrat toamna-n grădină Em Am și-a intrat ca o stăpână C D7 G cu vântul și ploaia-n mână! C Primul stol de rândunele G a pornit spre Dardanele C berzele desperecheate G se-mpreună-n zbor și ele Em Am să pornească pe-nserate D G iar triunghiul de cocori C D G se-ntregește tot în zbor C D G să pornească mâine-n zori D G spre Bosfor D G spre Bosfor... Frunză galbenă, uscată, frunză ce-ai fost verde-odată de-a lungul șoselelor pe tot lungul apelor Și din creasta munților până-n fundul văilor În vârful copacilor Au rămas doar ciorile să păzească morile - morile ce macină după vechea datină zodia-nceputului și rodul pământului cu belșugul anilor zilelor și clipelor pentru cei flămânzi de soare și de semne de-ntrebare!... Frunză galbenă, uscată, frunză ce-ai fost verde-odată, azi, grădina Domnului nu mai este-a nimănui... Au zburat din ea mai toate vietățile-aripate Și-au rămas doar ciorile Ciorile, surorile Vânturilor, ploilor Grijilor, nevoilor, Și-ntunericimilor!... Au rămas să vămuiască cu pecetia domneasă după socotința lor soarta zburătoarelor... Și să-nchidă-ntre zăbrele împletite din nuiele călătoarele rebele ce-au pornit cu toate-n zbor fără știrea ciorilor Spre Bosfor și Dardanele... Spre Bosfor și Dardanele Spre Bosfor și Dardanele.... |