123432-ciupitura Am E Am 1.În povestea co / pacilor / goi Am Dm Scârţâ ind într-o singură / uşă Dm Am Este vorba de noi amân / doi E7 Am Este/ vorba de foc şi ce / nuşă Doi copaci fără frunze pe drum După cum îi priveşte înaltul Doi copaci prin sărutul de fum E E7 Aple/cându-se unul spre/ altul. 1 Am E R: Spune-mi pădure cu frunza/ rară/ E / Am Unde-i iubirea/ de astă/ vară? Am A7 Dm Nu ştie iarna / să se în / dure Dm Am E Am De noi, co / pacii / fără pă / dure. 2.Toată vara au fost numai ploi Şi-au fost stele în nopţi fără stele Şi prin toamna şederii în noi Cade ultima frunză pe ele În zadar către tine întind Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe Alte uşi se aud scârţâind De tomnatecul vânt să se agaţe. 3.Nu mai suntem decât doi copaci Vor veni călători să ne tundă Vor lua crengi toţi copiii săraci Pentru flacăra lor muribundă Şi chiar dacă mă vei mai iubi Peste crivăţul iernii ce vine Fără braţe cu ochii pustii N-am să am ce întinde spre tine. |