C Toamna îmi îneacă sufletul în fum... G Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare. C Am Dm C Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, G C Tragică beţie, moale legănare... C G C Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. G C Câtă deznadejde paşii noştri mână! F C G C Ca un vânt ce smulge frunza din păduri, F C G C Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână... Maine dimineaţă o să fim străini, Vei privi tăcută mâine dimineaţă Cum prin descărnate tufe, în grădini, Se rotesc fuioare veştede de ceaţă... Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu, Când mi-am plâns iubirea destramată-n toamnă, Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă. Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nicio şoaptă. Numai să-mi intinzi Braţele de aer ale clipei duse. Fără nicio şoaptă. Numai să-mi intinzi Braţele de aer ale clipei duse. |