Pe partea cu doru doru e G C Am G G Veveriţoiul şi veveriţuca, Se-ocupă cu joaca, cu zboru’ şi fuga. Se-aruncă săgeată în frunzişul des Şi uite-i cum intră, ba uite-i cum ies. Şi când zici că pică şi se prăbuşesc, Se-agaţă de-o creangă şi-apoi iar pornesc. Veveriţoiul şi-o veveriţucă, În a lor planare au dat peste-o nucă, Frumoasă şi verde, rotundă şi coaptă, În nucul cel mare, ce creşte la poartă. O singură nucă şi nici alte poame, Te uiţi doar la dânsa şi te-apucă foame. O veveriţucă şi-un veveriţoi, Se uită la nucă şi plâng amândoi, Căci dinţi au de lapte şi nici o măsea Ei nu au în gură s-o poată crăpa. Şi atunci de ciudă o-aruncă pe jos, Căci nu pot ajunge la miezul gustos. Veveriţoiul şi-o veveriţucă, Se-asează pe iarbă şi plâng lângă nucă. Dar în vremea asta din turma ce pleacă Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă, Şi calcă pe nucă în mersu-i obez, De nu se mai ştie ce-i coajă, ce-i miez. Iar veveriţoiul şi veveriţuca, Cu ochii în lacrimi, pierdutu-şi-au nuca. Şi-au doar o morală, ca o consolare: Când dai de o nucă şi vezi că-i prea mare, Găseşte o soluţie la tine-n copaci.... Că vin şi ţi-o strică tot felu’ de vaci! |