Capo II Intro: C G Am F / C G F x2 C G Am F Om între oameni, pe o planetă C G F G Unde atâția pier expirați, C G Am F Dunărea-mi poartă setea secretă, C G C Am o pecete, sunt Munții Carpați. Eu sunt stăpânul patriei mele, Adeverințe că sunt n-am cerșit, În reverențe și temenele Neamul meu nu este rostogolit. F G F C Refren: Eu sunt din țara lui Foaie-Verde, F G C Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos, F G F C Urmele mele nu se pot pierde, F G C C-am străbătut veșnicia pe jos. Intro: Marea mea Neagră poartă-mi Carpații În adâncimea lăcașului tău, Tu, ce ești neagră doar pentru alții Și pentru mine albastră mereu. Eu tot destinul meu fericescu-l Cu poezie ca să nu mor, De la Ovidiu la Eminescu, Mai am de-a pururea un singur dor. Refren: Intro: Una din lacrimi Olt mi se cheamă, Cealaltă-i Mureș și alta e Jiu, Prutul și Crișul sunt de o seamă, Limba română o apă și-o știu. Știu ce e iarna, știu ce e vara, Merg și la târguri, dar nu să mă vând, Numele meu de familie-e Țara Și Miorița prenumele blând. Refren: Intro: Multe războaie-am făcut și aș face Ca să mă apăr de orice dușmani, Dar m-aș înscrie urgent la o pace, Mi-e dor de o pace de-o mie de ani. Iată Carpații-nviați de cascade, Cu ei m-am născut și-al lor frate rămân, Vestea îmi merge de om cumsecade, Nici mult, nici puțin, doar atât, un român. Refren: Eu sunt din țara lui Foaie-Verde, Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos, Urmele mele nu se pot pierde, C-am străbătut veșnicia pe jos. Eu sunt din țara lui Foaie-Verde, Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos, Urmele mele nu se pot pierde, C-am străbătut veșnicia pe jos, C-am străbătut veșnicia pe jos. |