Mircea Vintilă - Pomul Crăciunului

D                        G            D
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
                         G            D
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu
   A                      G       D
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
  G                          A           
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.


Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta, însă, vin îngerii din Cer
Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad
Și cântă-ncet și mere și flori din sân le cad.


              D             G
      Refren: Pomul Crăciunului,
              A             D
              Pomul Crăciunului,
                            G
              Pomul Crăciunului,
              A             D
              Pomul Crăciunului.


Iar florile se-anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos,
Iar brazii se deșteaptă, se miră: “Asta ce-i?”,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.


      Refren:


Tu n-ai văzut pădure, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimise dintr-însa Dumnezeu,
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum a găsit-o, cu flori și jucării.


Departe, într-un staul, e-n fașă-acum Iisus
Și îngerii, o, câte și câte I-au adus,
Dar El e bun și-mparte la toți câți Îl iubesc,
Tu vino și te-nchină, zi-i: “Doamne-Ți mulțumesc!”.


      Refren: x2

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
904218c066b246a013a80ff5b57431b0
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6