Tudor Gheorghe - Iarna [S-a lăsat tăcerea albă]

G(III)
S-a lăsat tăcerea albă pe pământ
                           Am(V)
Şi prin draperia viselor zăpezii
            C/G                 Am
Se ridică-n ceruri dealul ca un sfânt
            D7           G(III)
Prin lumina mată a după-amiezii,
            C/G                 Am
Se ridică-n ceruri dealul ca un sfânt
            D7           G(III)
Prin lumina mată a după-amiezii.


Din senin un clopot s-a pornit a bate
Pe tăcerea lungă cercuri sunătoare,
Cerul parcă are geamuri îngheţate
Şi nu se mai ştie nimic despre soare,
Cerul parcă are geamuri îngheţate
Şi nu se mai ştie nimic despre soare.


Solo (Fluierat): G(III) Am(V) G(III)   x2


În copacii negri de la asfințit,
Amuțind și ele după-atâta larmă,
Stau ca niște fructe care-au putrezit
Ciori carbonizate ce-au venit să doarmă,
Stau ca niște fructe care-au putrezit
Ciori carbonizate ce-au venit să doarmă.


A înghețat tăcerea sus ca un ocean,
De se-aude aicea, aspră e sub zăpadă,
Cum foșnesc încetul frunzele de an
Când încep să iasă lupii după pradă,
Cum foșnesc încetul frunzele de an
Când încep să iasă lupii după pradă.


Solo (Fluierat): x2


Ni se-aud deodată gândurile toate,
Clar, ca niște oameni ce vorbesc în noi,
Se ascunde-n mine sufletul cât poate,
Ca într-o colibă neagră de trifoi,
Se ascunde-n mine sufletul cât poate,
Ca într-o colibă neagră de trifoi.


Solo (Fluierat): x1

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
d7f2b10bea821c9bd08fa2f46c508c1e
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6