Am incercat sa adaptez acordurile cu bataia si eu cred ca suna bine. E prima melodie care o adaptez pe acorduri si sper sa-mi fi iesit. Acordurile de la inceputul melodiei se repeta pe tot parcursul ei. Am G Pe voda-l zareste calare trecând C D Prin siruri, cu fulgeru-n mâna. Am G În laturi s-azvârle multimea pagâna. C D Caci voda o-mparte, carare facând, A E Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgând, Am Ostirea româna. Cu tropote roibii de spaima pe mal Rup frâiele-n zbucium si salta; Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta Si cade-n mocirla, un val dupa val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, Se-nchina prin balta. Hassan de sub poala padurii acum Lui Mihnea-i trimite-o porunca: În spatele-ostirii muntene s-arunca Urlând ianicerii, prin flinte si fum,- Dar pasa ramâne alaturi de drum Departe pe lunca. Mihai îi zareste si-alege vro doi, Se-ntoarce si pleaca spre gloata, Ca volbura toamnei se-nvârte el roata Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi, Si-o frânge degraba si-o bate-napoi Si-o vântura toata. Hassan, de mirare, e negru-pamânt; Nu stie de-i vis, ori aieve-i. El vede cum zboara flacaii Sucevei, El vede ghiaurul ca-i suflet de vânt Si-n fata-i puterile turcilor sunt Tariile plevei. Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai; Alearga navala nebuna. Împrastie singur pe câti îi aduna, Cutreiera câmpul, taind de pe cai - El vine spre pasa: e groaza si vai, Ca vine furtuna. - "Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun Ca nu te-am gasit nicaierea" - Dar pasa-si pierduse si capul si firea! Cu frâul pe coama el fuge nebun, Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun Mai dulce-i pierirea. Salbaticul voda e-n zale si-n fier Si zalele-i zuruie crunte, Gigantica poart-o cupola pe frunte, Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, Iar barba din stânga-i ajunge la cer, Si voda-i un munte. - "Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi." Dar pasa mai tare zoreste; Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste Si gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi; Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi El zboara soimeste. Turbanul îi cade si-l lasa cazut; Îsi rupe cu mâna vestmântul Ca-n largile-i haine se-mpiedica vântul Si lui i se pare ca-n loc e tinut; Alearga de groaza pieririi batut, Manânca pamântul. Si-i dârdâie dintii si-i galben-pierit! Dar Alah din ceruri e mare! Si-Alah îi scurteaza grozava-i carare Caci pasa-i de taberi aproape sosit! Spahiii din corturi se-ndeasa grabit, Sa-i deie scapare. Si-n ceasul acela Hassan a jurat Sa zaca de spaima o luna, Vazut-au si beii ca fuga e buna Si bietului pasa dreptate i-au dat, Caci voda ghiaurul în toti a bagat O groaza nebuna. |