Dm A# Dm Era o zi senină, ca fruntea de fecioară, C Ce neturburată de-ai patimelor nori, F C A7 O zi în care șoapte de îngeri se coboară C A Dm Și vin pe-o adiere să cânte printre flori. A A# Dm Subțiri ca o dantelă ieșeau mereu din apă A A# Dm Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac, Gm F Și prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă, A Gm F A Dm Gemea mușcat de vânturi un stuf de liliac. A A# Dm Plăpândele lui ramuri abia înmugurite, A A# Dm Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit, Gm F Mureau învinețite ’nainte de-a-și da rodul A Gm F A Dm Când ea veni să șadă sub stuful oropsit. A# Dm Atunci acele ramuri deodată înfloriră C Și-o ploaie azurie vărsară peste noi, F A7 O, Doamne-acele clipe ce repede pieriră, Dm Uscat e liliacul și nu mai suntem doi. |