Tudor Gheorghe - Stuful de liliac

Dm                  A#           Dm
Era o zi senină, ca fruntea de fecioară,
                               C
Ce neturburată de-ai patimelor nori, 
  F                                C  A7
O zi în care șoapte de îngeri se coboară
   C              A                 Dm
Și vin pe-o adiere să cânte printre flori.


                A    A#               Dm
Subțiri ca o dantelă ieșeau mereu din apă
                   A       A#             Dm
Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac, 
   Gm                     F
Și prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă, 
  A             Gm         F    A      Dm
Gemea mușcat de vânturi un stuf de liliac.


               A      A#         Dm
Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
               A      A#              Dm 
Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit, 
  Gm               F
Mureau învinețite ’nainte de-a-și da rodul 
     A          Gm       F      A   Dm
Când ea veni să șadă sub stuful oropsit.


                    A#           Dm
Atunci acele ramuri deodată înfloriră
                                 C
Și-o ploaie azurie vărsară peste noi,
F                                    A7
O, Doamne-acele clipe ce repede pieriră,
                                  Dm
Uscat e liliacul și nu mai suntem doi.

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
195b0b5d61e30736df0e1b8690f1adfc
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6