Capo III Am E În colţul străzii, ghemuit, Am Cu părul sur şi barba rară, Dm De frigul iernii ameţit, E Am Un om cerşea paraua chioară. Treceau pe lângă el, grăbiţi, Femei, bărbaţi, copii şi fete, Iar ochii lui îngălbeniţi Erau doar jalnice regrete. Dm Refren: Şi n-a băut și n-a fumat, E Am Şi a crezut în popi şi-n sfinte Dm Şi nici măcar afemeiat E Am N-a fost de fel, scria cuvinte. Un an, atâta doar, un an De când fusese om cu stare Şi astăzi, numai un golan Cerşind pe străzi ceva mâncare. Era poet şi avea har Şi încânta cu vers şi rimă Şi a iubit, o dată doar, Dar pentru el a fost o crimă. Refren: Şi n-a băut și n-a fumat, Şi a crezut în popi şi-n sfinte Şi nici măcar afemeiat N-a fost de fel, scria cuvinte. Ea l-a iubit, un fulger blând, Era prea mică, o copilă Şi l-a-nşelat mult prea curând, Pe faţă, crud şi fără milă. Iar el n-a mai ştiut a scrie Din clipa-aceea a murit, Cu el, întreaga poezie A ars ca băţul de chibrit. Refren: Şi n-a băut și n-a fumat, Şi a crezut în popi şi-n sfinte Şi nici măcar afemeiat N-a fost de fel, scria cuvinte. Şi se gândea, în frigul serii, Că dragostea-i un eşafod Din care-ajungi să ai imperii Sau doar un căpătâi de pod. |