Valeriu Sterian – Dorința

Contribuție:  cantafabule


Intro: E D A E 


E
El și-a dorit să fie deputat,
                           
La fel de mult cât se dorise tată
   D           A          E
Și cum nu renunțase la cravată,
  D           A          E
A fost foarte lesne remarcat.


El și-a dorit să fie senator,
Nu pentru-a profita de conjunctură,
Dar el de mic fusese bun de gură
Și-acum se simțea răspunzător.


El și-a dorit să fie doar primar,
Așa, vreo șapte, opt sau nouă luni,
Cât să nu sară-n ochi pe la stăpâni
Că s-a-ngroșat prea tare-n buzunar.


Solo: E D A E / D A E


El și-a dorit să fie, negreșit,
Recunoscut academician,
A scris ceva de mână într-un an,
Apoi s-a plictisit și-a reușit.


El și-a dorit să fie prim-ministru
Și cum din fire nu era obtuz,
Și-a cultivat un timp pe la Toulouse
Disprețul poliglot pentru sinistru.


El și-a dorit să fie președinte
Chiar înainte de-a ne fi născut
Și dacă până-n mai nu s-a putut,
Se va putea din iunie ‘nainte.


Solo: E D A E / D A E


Eu mi-am dorit, ba chiar am și visat, 
O zi când o să pot să-mi fiu egal
Și ziua a venit, eu am rămas tot cal
Pe care-un alt stăpân l-a-ncălecat.


Cum eu am fost mereu mai nărăvaș,
Nu știu pe unde scot acum cămașa,
Urăsc zăbala și nu vreau cravașa
Stăpânului cu dreptul de urmaș.

Folk  

Ultima actualizare:  10.07.2016

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri