Valeriu Sterian - Dorința

Intro: E D A E 


E
El și-a dorit să fie deputat,
   D               A         E
La fel de mult cât se dorise tată
   D           A          E
Și cum nu renunțase la cravată,
  D           A          E
A fost foarte lesne remarcat.


El și-a dorit să fie senator,
Nu pentru-a profita de conjunctură,
Dar el de mic fusese bun de gură
Și-acum se simțea răspunzător.


El și-a dorit să fie doar primar,
Așa, vreo șapte, opt sau nouă luni,
Cât să nu sară-n ochi pe la stăpâni
Că s-a-ngroșat prea tare-n buzunar.


Solo: E D A E / D A E


El și-a dorit să fie, negreșit,
Recunoscut academician,
A scris ceva de mână într-un an,
Apoi s-a plictisit și-a reușit.


El și-a dorit să fie prim-ministru
Și cum din fire nu era obtuz,
Și-a cultivat un timp pe la Toulouse
Disprețul poliglot pentru sinistru.


El și-a dorit să fie președinte
Chiar înainte de-a ne fi născut
Și dacă până-n mai nu s-a putut,
Se va putea din iunie ‘nainte.


Solo: E D A E / D A E


Eu mi-am dorit, ba chiar am și visat, 
O zi când o să pot să-mi fiu egal
Și ziua a venit, eu am rămas tot cal
Pe care-un alt stăpân l-a-ncălecat.


Cum eu am fost mereu mai nărăvaș,
Nu știu pe unde scot acum cămașa,
Urăsc zăbala și nu vreau cravașa
Stăpânului cu dreptul de urmaș.

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
b5d91d6749d9a02dd2482cf0d6635438
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6