Mircea Baniciu – Avionul

Contribuție:  cantafabule


Intro: E  x16


   
M-apropii de-o aripă, emoția mi-e-n suflet
   
Și gândul la-nălțime în minte îmi pătrunde,
    
Sui treptele în grabă, avionul mă privește,
   A
M-așez la fereastră și soarele-ncălzește.


Nerăbdător din fire, primul motor pornește
Și vuietul său aspru în inimă-mi lovește,
Pornește și al doilea, simt forța ce va-mpinge
Dorința mea, în viteză drumul îl voi parcurge.


                     D
      Refren: Iar avionul,
                     
              Iar avionul,
                     
              Iar avionul
                               
              Din loc se desprinde.


Măsoară pista albă încet și tot mai iute,
Pe brațele-i uriașe, în vânt desfăcute,
Se sprijină și-n aer deodată mă trezesc
Cu păsări alături pe-aripi călătoresc.


Îi simt întreaga forță și munții sunt pe dată
Copii mărunți în adâncul de sub aripa dreaptă,
Orașele imense atât de mici îmi par,
Din zborul la-nălțime-mi sunt oferite-n dar.


      Refren: Iar avionul,
              Iar avionul,
              Iar avionul
              Se-nalță, se-nalță, se-nalță.


   A
Prietenoși sunt norii, ce buni îmi par acum,
   F
În forme luminate de soarele cel bun,
     C
Jos, ape mici și stranii, cu străluciri prelungi, 
                               
Se sting, se-aprind grăbite-n multicolore dungi.


Mă-ntorc în zbor spre casă și timpul lung îmi pare,
Aș vrea să stau la masă cu prieteni, flori și soare,
În casa ce-o știu bine, cu zâmbetul cel drag
Să-l știu pe fața fetei ce mă așteaptă-n prag.


Solo: A D E A  x2


      Refren: Iar avionul,
              Iar avionul,
              Iar avionul
              Se-nalță, se-nalță, se-nalță.


Solo: A D E A  x5

Folk  

Ultima actualizare:  10.08.2016

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri