Daniel Avram – Sămânța geto-dacă

Contribuție:  cantafabule


          

	
Em
Ardeau străbunele altare
                 
Şi ziua coborâse-n bernă,

Treceau oştirile barbare
                 
Peste cetatea mea eternă.


Stam gol în focul de altare,
Cu ochii căutând la ceruri,
Cerseam un strop de îndurare,
Un colţ din veşnice-adevăruri.


                                  
      Refren: Ploua cu spaimă şi durere
                                 
              Peste cetatea mea învinsă,      x2
              Am                   Em
              Cădeau bărbaţii în tăcere,
                B7                   Em
              Murea un zeu cu tâmpla ninsă.


Intro: Em B7 G A7 C B7 Em   x2


Ardeam pe geticul jertfelnic
Şi muntele ardea cu mine,
Din trupul meu de om nevrednic
Şi din bătrânele ruine.


Se zămislea sămânţa dacă,
Din foc şi sânge şi pământuri
Şi dintr-un strop din sfânta apă
Şi din blesteme şi din cânturi.


      Refren: Ploua cu spaimă şi durere
              Peste cetatea mea învinsă,      x2
              Cădeau bărbaţii în tăcere,
              Murea un zeu cu tâmpla ninsă.

              Sămânţa geţilor rodeşte,
              Căci timpul i-a trimis poruncă,
              Un neam întreg din mine creşte,
              Un neam de foc şi flori de stâncă.


Outro: Em B7 G A7 C B7 Em

Folk  

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri