Intro: C Dm G C / Am Dm G C C Dm G C Ce departe eşti, întunecata mea iubită, Am Dm G C Prin pereţii odăii te văd ca prin sită Dm G C Şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă Am Dm G C Să-mi scrii poezii pe-obrazul de cretă. G C G C Refren: E posibil, e posibil, oare să nu pot muri, G C G C Să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, coborând în zi, G C G C G C Să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe G C De la o mie de leghe? Da, e posibil, întunecatul meu iubit, Să mă auzi cântând chiar când voi fi murit Și să mă vezi aievea în cereasca-ți oglindă Şi-n părul meu stele să se stingă, să se-aprindă. Refren: E posibil, e posibil, oare să nu pot muri, Să-ţi aud vocea suind, treapta nopţii coborând în zi, Să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe De la o mie de leghe? Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece, Dacă dragostea mea ca un frig o să te sece, Dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi Adu-ţi aminte, nu, să nu te superi! Refren: E posibil, e posibil, oare să nu pot muri, Să-ţi aud vocea suind, treapta nopţii coborând în zi, Să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe De la o mie de leghe? Outro: F G C |