Intro: D G C Em Dm Dm C Un cântec nu-i nimic în lumea asta, F C Dm Mai bine să-l zdrobeşti şi-apoi să taci, C Când el nici c-o iluzie nu umple F C Dm Ghiozdanele copiilor săraci. Destul cu-atâtea găşti aristocrate Ce caută şi-n cântece câştig, Un cântec nu-i nimic dacă nu face Mai cald în casele în care-i frig. Dm C Refren: Niciodată, niciodată, niciodată F C Dm Să nu uităm de cei mai trişti ca noi, C Niciodată, niciodată, niciodată F C Dm Să nu uităm de cei mai trişti ca noi. Dezmoşteniţii-şi caută o cale, Nenorociţii trec cu paşii grei, Nu ne putem închide-n cabinete Făcând uşor abstracţie de ei. Mizeria există până-n oase, Popoare mor şi indivizi decad, Nu-i cântec pe pământ să nu miroase A foc, a năduşală şi a iad. Refren: Şi dacă toate cântecele noastre Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot, Noi pentru cei săraci şi fără şanse Suntem mereu datori să facem tot. Măcar atât din toate să rămână, Din tot ce-am pătimit la focul mic, Un vers, o spovedanie, un cântec De partea celor care n-au nimic. Refren: |