muzica: Florin Bogardo versuri: Traian Dorz Refren: G A7 Ca un tren ne pare viața, C D G D7 ne trezim în el mergând, G A7 Fără ca să ne dăm seama C D G unde ne-am urcat și când. I: Gm Fericirile sunt halte, Cm unde stăm câte-un minut; F Până când să ne dăm seama, A# D7 sună, pleacă, a trecut.... Gm Iar durerile sunt stații Cm lungi, de nu se mai sfârșesc, F și în ciuda noastră parcă D7 tot mai multe se ivesc. Refren II: Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!... Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit. Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi; ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi? Refren: G A7 Ca un tren ne pare viața, C D G D7 ne trezim în el mergând, G A7 Fără ca să ne dăm seama C D G D#7 unde ne-am urcat și când. Coda: G# A#7 Dar, pe când, privind în urmă, C# D# G# D#7 plângem timpul ce-a trecut, G# A#7 sună-n Gara Veșniciei; C# D# am trăit și n-am C# D# am trăit și n-am C# D# G# am trăit și n-am știut!... |