Adriana Margalina - Durerea femeiască

Intro: Am   x4


Am                           Dm        
Muncim ca niște sclave zi de zi,
   G                               C   E
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu
   Am                     Dm 
Și condamnarea de-a ne urâți 
      E                                                      Am
Chiar voi, ce ne iubiți, chiar voi, ce ne iubiți ne-o dați mereu.


Stăm în picioare, încă de cu zori
Și vă mirați că nu mai sunt subțiri,
Dar voi, care vă credeți tot feciori,
De ce nu arătați, de ce nu arătați ca niște miri?


Pe unde ne dați dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burți ne dați copii, 
Iar voi plecați la altele, iar voi plecați la altele, râzând.


              Am                             Dm
      Refren: V-am tot iertat, v-am tot acoperit
                 G                      C    E
              Și să mai amânăm nu-i înțelept,
              Am                            Dm                           x2
              Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, 
                E                                                Am
              Femeia n-are, totuși, femeia n-are, totuși, niciun drept.


Când suferiţi, ne cereţi lângă voi,
Ori vă-mbătaţi ori aţi trudit prea mult,
Vă plângem când vă duceţi în război
Sau când vă speriaţi sau când vă speriaţi, la vreun consult.


Eroic v-am iubit nelegitim
Şi legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateţi, ne-nşelaţi şi noi o ştim,
Ba, alteori, intrăm, ba, alteori, intrăm în circuit.

 
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Îşi vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiaşi, fatal, cu furtu-aceleiaşi plăceri.


      Refren: V-am tot iertat, v-am tot acoperit
              Și să mai amânăm nu-i înțelept,                            x2                                 
              Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, 
              Femeia n-are, totuși, femeia n-are, totuși, niciun drept.


Și, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari de ochi atei,
Că însuși Dumnezeu este bărbat 
Și nu le înțelege și nu le înțelege pe femei.


Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Și-acum ne omorâm sârguincios
Și zilnic ne distrugem și zilnic ne distrugem fără rost.


Ne-nvinge viata fără orizont
Și voi ne-nvingeți, într-un mod câinesc, 
Trăim ca niște văduve de front
Și mâinile mereu și mâinile mereu ni se aspresc.


      Refren: V-am tot iertat, v-am tot acoperit
              Și să mai amânăm nu-i înțelept,                            x2                                 
              Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, 
              Femeia n-are, totuși, femeia n-are, totuși, niciun drept.


Acum, când auziți acest reproș,
Priviți, fără privire, înapoi,
Încuviințați din cap, mărinimoși
Și credeți că nu-i vorba și credeți că nu-i vorba despre voi.


Și, totuși, este vorba despre toți,
Sunteți la fel de răi și de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soți
E-un credit fără giruri, e-un credit fără giruri și dobânzi. 


Vă e urât cu noi, vă e urât
Și ne-ați ucide, dragilor bărbați
Așa că, vă rugăm numai atât:
Puteți să ne jigniți, să ne-njurați,
Dar faceți-o cu tonul coborât
Și pân-adorm copiii și pân-adorm copiii, așteptați!

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
0415c45b65a2c213e9f8a8d2af7d6eed
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6