E B F#m A Mario, noaptea e sinistra, eu stau la tine in cavou E B F#m A Si ma gandesc mereu la faptul cat am putut sa fiu de bou E B F#m A Dar te-am iubit cum intr-o viata ti se intampla doar o dat' E B F#m A Cu o dorinta furtunoasa si cu un dor exasperat F#m C#m Ti-am facut rost de cinci flacoane straine de ampicilina A B Mi-am educat cu propria-mi mana temperamenta mea sangvina G# A Dar te-am iubit, iar la iubire tu ai raspuns cu-o proza seaca E A E B Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca O doamne, de-as uita de noaptea cea cu pachetul de Camel Cand tu aprinsu-ti-ai tigarea cu chiar bricheta lui Fanel Te-am intrebat atunci Mario de unde dracu' ai bricheta Iat tu ai ras si-ai dat degraba raspunssul de la Antoaneta Iar eu stiam chiar de-atuncea ca e bricheta lui Fanel Ca ea este acum la tine fiindca tu ai fost la el Febril, cu lama mea Gilette pe carnea ta caniculara Am tot urcat incet-incet pana la vena jugulara. Si brusc din trupul tau cel suplu suflarea vietii curge lina Scotand mai tare-n evidenta temperamenta mea sangvina Dar te-am iubit, iar la iubire tu ai raspuns cu-o proza seaca Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca Acum sunt trist noaptea-i sinistra Eu stau la tine in cavou Gandesc imnarmurit la faptul cat am putut sa fiu de bou Tu si Fanel, voi impreuna unde-i pachetul de Camel? Si-ti mai aprind o lumanare de la bricheta lui Fanel |