A E7 A Þi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună. E7 A O veştedă lumină răzbate de sub pleoape. E7 A Þi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape: E7 A Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună? E7 A Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e… E7 A Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut E7 A Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut. E7 A şi între noi tăcerea ca şarpele se suie. Þi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună. O veştedă lumină răzbate de sub pleoape. Þi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape: Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună? Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e… |