Folk T – Sala pasilor pierduti

Contribuție:  Dite


Horia Stoicanu


                  
O să ridicăm, dacă asta vrei
              
Treptele la locul urii
                       
Să nu pierdem paşii ca nărozii
                      
Până ce aprozii vor cânta
                          
Până ce din nervii noştri vor şti
                  
şi voi pricepe că nu mai e 
           
Duminică la noi acasă.

                   
O, oare te vindecă de zare
                
Să porţi prin tribunale gândul dintâi
Vinii să-i caute străinii de rostul născocirii
De pleci ori rămâi la gândul cel dintâi.

şi o să vină apoi avocatul tău
Să îşi ia ce îi revine
Ca să faci din noi o amintire
Ca să faci doi nimeni pe pământ
După atâtea nopţi să dea de ştire
Că dintru început ne-am minţit
şi ne-am urât cu ura cea de rând.

şi n-am să te opresc tocmai eu să mergi
Und' te cheamă ce te cheamă
Nici să ştergi cuvântul de aramă
Ce-i săpat în palma mâinii stângi
Nici de ce te bucuri nici vreodată
Când am s-aud că plângi n-am să cred
Că n-ai s-ajungi cât se poate de sus.
 
Dar e prea murdar să se afle spus
Prin dosare sub un număr
C-am stat vremuri umăr lângă umăr
şi-am sorbit dintr-un singur pahar
C-am mâncat din pâinea sărăciei
Greul ei şi-amar şi n-am fost 
Vrednici măcar de-o întrebare.

Folk  

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri