Mihai Constantinescu – Iubiți și câinii vagabonzi

Contribuție:  Marius


Strofa 1:

    
La uşa mea, azi noapte a venit
                         
Un câine amărât şi prăpădit.

Tremura de frică, vai de el,
                       
Ce viaţă necăjită de căţel...

      
I-am dat mâncare, apă, şi i-am spus
                                 
"Toţi te hulesc atunci când eşti supus"
                      
Stai la mine şi-ţi voi da
                        
Linişte şi-un ţol de catifea

Strofa 2:

A rămas la mine şi-mi plăcea
Că pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard, cu pietre-n el dădeau

L-am bătut atunci când a muşcat
Un om care părea nevinovat
Mai târziu însă-am aflat
Că omul era hoţ adevărat

Refren(x2):

                     
Iubiţi şi câinii vagabonzi
                                
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.

Strofa 3:

Povestea-aceasta are şi final:
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă, te aşteaptă generos
Şi-atunci când nu-i poţi oferi un os.

Să nu-i loviţi în suflete ca noi
Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
Dar câinii şi la greu te însoţesc

Refren....

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri