Dm G Cu anotimpuri ce ma trec pe nestiute Dm G mai capat un inel in profunzimi A7 A si vine omul si ma rupe Dm Dm din varf pana spre radacini ma doare omule ce rau ma doare cu fiecare frunza ce-mi omori un fruct ce-ar fi putut dintr-o eroare sa fie cina ta de sarbatori si omul cioparteste pe-ndelete din trupul meu vibrand la taieturi si-l vad grabit ca sa se-nbete la carciuma dintre paduri ma doare omule ce rau ma doare cu fiecare frunza ce-mi omori un fruct ce-ar fi putut dintr-o eraore sa fie cina ta de sarbatori Dm G ma vad copac intins pe-o rana A Dm mintind pamantul ca nu mor intind un ram si spun ca-i mana de muribind si nu mai pot sa zbor ma doare omule ce rau ma doare cu fiecare frunza ce-mi omori un fruct ce-ar fi putut dintr-o eroare sa fie cina ta de sarbatori sa fie cina ta de sarbatori sa fie cina ta de sarbatori |