Em B7 Eu, care voiam întruna alt şi alt decor, Em Eu, care spuneam prea lesne şi oricui „Mi-e dor”, Am G Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea, B7 Em M-am îndrăgostit numai de ea. Eu, care veneam acasă c-un surâs formal, Monoton, spunând acelaşi monolog banal, "A plecat", mi-am zis, "sunt liber", dar n-a fost aşa, O iubeam numai pe ea. Am Em Refren: Simt că fără ea nu pot respira, B7 Em E Casa e pustie fără ea, Am G În ce-aş putea eu să mai cred acum, B7 Em Aş da orice s-o mai întorc din drum. Am zărit-o pe o stradă pentru-o clipă doar, Să-i vorbesc şi să m-apropii era în zadar, Ea, care m-aștepta plângând când eu uitam să vin, Mă privea acum ca pe-un străin. A trecut atâta vreme de când a plecat, Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat, Abia acum, când locuieşte doar la mine-n gând, O iubesc mai mult decât oricând. Am Em Refren: Simt că fără ea nu pot respira, B7 Em E Casa e pustie fără ea, Am G În ce-aş putea eu să mai cred acum, B7 Em Aş da orice s-o mai întorc din drum. Am Em Simt că fără ea nu pot respira, B7 Em E Casa e pustie fără ea, Am G În ce-aş putea eu să mai cred acum, B7 Aş da orice s-o mai întorc din... Eu, care voiam întruna alt şi alt decor, Eu, care spuneam prea lesne şi oricui „Mi-e dor”, Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea, M-am îndrăgostit numai de ea. Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea, M-am îndrăgostit numai de ea, da, da, M-am îndrăgostit numai de ea, M-am îndrăgostit numai de ea. |