ROMÂNIA, ULTIMUL BAL de Adrian Paunescu Capodastru pe fret 2 ( original Bm) Am Dm În loc să fim o ţară numai fraţi, Dm Am Simţim, în noua epocă barbară, Am E C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi E Am S-ajungem chiriaşi la noi în ţară. Din tot ce facem, nu avem nimic, Ne macină străine interese, Făina noastră n-are spor nici pic, Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese. Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese. REFREN: (X2) Dm G C Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, Dm Am De zici că eşti din neam ce nu se lasă, Dm Am Când am ajuns în ţara noastră slugi E Am Şi suntem cerşetori la noi acasă? E Am ( Şi suntem cerşetori la noi acasă?) doar la repetare Trăim acelaşi tragic simţământ, Sub politicieni şi sub contabili, Că noi, ca neam, avem destinul frânt Şi suntem de prisos şi nerentabili. Umili, ne cerem scuze de la toţi, Că nu ne-au chinuit destul în viaţă, Şi ne conduc nişte fanarioţi, Ce pe cei mici trădarea îi învaţă. REFREN: (X2) Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, De zici că eşti din neam ce nu se lasă, Când am ajuns în ţara noastră slugi Şi suntem cerşetori la noi acasă? ( Şi suntem cerşetori la noi acasă?) doar la repetare Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum, Dispuşi să emigreze se arată, Mormintele se pregătesc de drum, În România deromânizată. Sus-puşii nu mai au nimica sfânt, Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă, Nu mai avem nici fabrici, nici pământ, Vorbim şi limba noastră-n altă limbă. REFREN: (X2) Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, De zici că eşti din neam ce nu se lasă, Când am ajuns în ţara noastră slugi Şi suntem cerşetori la noi acasă? ( Şi suntem cerşetori la noi acasă?) doar la repetare Şi-acum se-aude clopotul fatal, Vin vremuri de urgie şi de grindeni Şi este seara ultimului bal, Din zori, vom fi români de pretutindeni. Probabil, mâine-aici va fi pustiu Şi toţi în pribegie vom porni-o, Drum bun, popor pierdut la un pariu, Adio, mamă patrie, adio! REFREN: (X2) |