Pământ de flori
versuri: Adrian Păunescu
E A
„Pământ de flori, pământ de flori,
D G B7(fret4)
Pământ de flori”, striga țăranul... „pământ!”
E A
„Copiii mei risipitori,
D G B7
Ce greu se mai câștigă banul!”
C D G Em
„Veniți și cumpărați acest pământ de flori
C D G
În care rădăcinile vă sunt!
C D G Em
Veniți, copiii mei prea mult risipitori
C D G B7
Ca să redobândiți acest pământ! Pământ de flori!”
Și pe pavaj cuminții pași
Ai celui care face pâinea noastră
Păreau cosași sinucigași
Și prin oraș trecea o brazdă.
Dau ieftin o căruță de pământ frumos,
Pe zece pâini ș-o plasă de salam.
De două mii de ani trecuți tot merg pe jos
Și ce frumos pământ și eu eram.
De braț l-au luat și amendat
C-a murdărit cu lut orașul, orașul.
Și întristat la el în sat
S-a-ntors în brazdă uriașul.
Din nou suntem curați și liniștiți și sterpi,
Nu ne mai vin țărani sâcâitori.
Doar noaptea-n somn ne mai miroase a smoc de ierbi
Și devenim și noi pământ de flori.
Țăran bătrân, tu n-ai să mori,
Revino-n viață din legendă, revino!
Să ne aduci pământ de flori,
Că nimeni nu-ți mai dă amendă!
Veniți și regăsiți acest țăran frumos,
Ce ne-a salvat pe toți de mii de ori!
Orașul nostru crește pe un rug de os.
Oraș de flori peste pământ de flori.
„Pământ de flori, pământ de flori,
Pământ de flori”, striga țăranul... „pământ!”
„Pământ de flori, pământ de flori,
Pământ de flori”, striga țăranul... „pământ!”
„Pământ de flori, pământ de flori,
Pământ de flori”, striga țăranul... „pământ!”
|