D A D Nu sânt câinii care latră, nu e luna care tace, A Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace; Bm A D Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi, A Bm A D O să-mi zici iar "bună seara", eu n-am să-ţi răspund, să ştii... E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci, O să se uite după tine când dimineaţă o să pleci, Seara îmi vei povesti cum ai roşit când te-a văzut, Eu n-o să cred nicio silabă, tu o să crezi că te-am crezut... Trenurile care pleacă sânt aceleaşi care vin, Gara e o simplă gară, doar oraşul e străin. Ce vreau azi de la tine, mâine iar o să vreau, Însă mâine-i prea departe, astăzi prea aproape-ţi stau... Camera mea ţi-e străină, prietenii mei nu îţi plac, Pâna să-ţi ating obrazul o să mai apun-un veac, Şi-o să am în loc de oase doar petale de cais, Tu şi-atuncea vei fi tânar, eu voi fi şi-atunci un vis... Am păşit în astă-seară peste-un prag mult prea înalt, Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt... Buza ta avea la colţuri picături curate, Dacă mi-ar fi fost doar sete, şi tot le-aş fi băut pe toate. Nu e luna care tace, nu sânt câinii care latră, Nu sânt paşii tăi cei care se apropie de poartă... Eu de-atunci te aştept, tu întârzii să vii, Şi-asa-i fiecare seară, şi-asa-i fiecare zi... |