Adriana Ausch – Poate maine

Contribuție:  catalins


                                        
Nu sânt câinii care latră, nu e luna care tace,
                                       
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace;
                                      
Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi,
                                                               
O să-mi zici iar "bună seara", eu n-am să-ţi răspund, să ştii...

E un om la colţ de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine când dimineaţă o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roşit când te-a văzut,
Eu n-o să cred nicio silabă, tu o să crezi că te-am crezut...

Trenurile care pleacă sânt aceleaşi care vin,
Gara e o simplă gară, doar oraşul e străin.
Ce vreau azi de la tine, mâine iar o să vreau,
Însă mâine-i prea departe, astăzi prea aproape-ţi stau...

Camera mea ţi-e străină, prietenii mei nu îţi plac,
Pâna să-ţi ating obrazul o să mai apun-un veac,
Şi-o să am în loc de oase doar petale de cais,
Tu şi-atuncea vei fi tânar, eu voi fi şi-atunci un vis...

Am păşit în astă-seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt...
Buza ta avea la colţuri picături curate,
Dacă mi-ar fi fost doar sete, şi tot le-aş fi băut pe toate.

Nu e luna care tace, nu sânt câinii care latră,
Nu sânt paşii tăi cei care se apropie de poartă...
Eu de-atunci te aştept, tu întârzii să vii,
Şi-asa-i fiecare seară, şi-asa-i fiecare zi...

Folk  

Pentru a putea vota sau adăuda comentarii, e nevoie să te autentifici sau înregistrezi .

Acorduri