G(III) Am(V) Doamne, dacă-mi eşti prieten, G(III) Cum te lauzi la toţi sfinţii, Am(V) Dă-i în scris poruncă morţii G(III) Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai blestema ursita, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum mi-s florile câmpiii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum susţii în gura mare, Moaie-ţi tocul în cerneală Şi-nainte de culcare Dă-i în scris poruncă morţii, Când şi-o ascuţi pumnalul, Să-l înfigă-n mine, Doamne, Şi să-mi lase-n viaţă calul. |