Intro: G x8 G Femeia ideală trebuie să fie tâmpită, D G Blândă și proastă ca o vită, Să se mărite din copilărie D G Și să trăiască doar în bucătărie. C G Să fie tăcută și iubitoare, D D7 Chiar și atunci când o bați și o doare... În ochii stupizi te poți topi de plăcere, Dintr-o gură stupidă ies numai mistere, Nu te poți plictisi cu o tâmpită, Te uimește în fiecare clipită. C G Refren: Fiindcă prostia e înduioșătoare, C G Prostia e nemuritoare, D D7 Cu cât e mai mare te uimește mai tare. Evident, e bine să fie drăguță, Să te poți îndrăgosti de creierul ei de maimuță, Trebuie să fii tâmpit să nu-ți placă-o tâmpită, Ca să n-o jignești, îi spui că e doar puțin diferită. Nu e nevoie să fie frumoasă, Important e să ai pe cineva pe-acolo, prin casă, Dacă vii beat să te poată ierta, Dacă aveți concediu, să plece doar ea. Refren: Prostia e fermecătoare, Prostia e nemuritoare, Cu cât e mai mare te uimește mai tare. G La, la, la, la, la,la, D G La, la, la, la, la,la, x3 La, la, la, la, la,la, D G La, la, la, la, la,la. |