Intro: Dm Dm C Rănit la piept de crivăţul câinesc, F C Dm Ce-mi bandajează rănile cu luna, C Abia acum încep să te iubesc, F C Dm Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. C Şi rănile mereu mă vor durea, A# Dm Slăvind întâmpinarea ta târzie, C Abia acum îţi spun “iubita mea”, A# Dm Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie, C Dm Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie. Deodată, apa lumii te-a-nghiţit, Deodată, am rămas rănit de crivăţ, Gesticulând spre minus infinit Şi construind delicte împotrivă-ţi. Atunci când totul se-ntâmpla firesc, Ne-mpotriveam ca soarele şi luna, De-abia acum încep să te iubesc, Când simt că te-am pierdut pe totdeauna, Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. Deodată ce spun eu şi ce spui tu Sunt două îngheţate limbi străine Şi la hotarul dintre “da” şi „nu” Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine. Atunci când totul se-ntâmpla firesc, Ne-mpotriveam ca soarele şi luna, De-abia acum încep să te iubesc, Când simt că te-am pierdut pe totdeauna, Când simt că te-am pierdut pe totdeauna. |