Adrian Jacotă - Găleata cu apă

Capo I


Intro: Bm B7


   Em                            Am 
Ce simțământ ciudat, să simți deodată
   D                            G    G7 
Că-ntregul cer în ochii tăi se-ngână,
   C                            F#7
Să vrei să îngenunchi la tine-n țară
                               B7
Și apă să îți scoți dintr-o fântână.

 
Atâta tot, din când în când ajunge,
Când frica dinspre lume te cuprinde,
Să știi că ai fântâna ta acasă
Și-n suflet să te ningă vechi colinde.


                 Em              Am
      Refren: Ce mici pretenții, tristă bucurie,
                D               G                
              O sabie din teacă iat-o scoasă 
                 C                 D                x2
              Și tu te amăgești cu adjective
                 B7                  
              Și cu fântâna dulce de acasă.


Au decăzut plăcerile moderne,
Trifoi cu patru foi se mai cultivă,
Cu ciutura fântânii leorpăi apă, 
Aprins de-o bucurie primitivă.


Pământ netot, îmi vine să te huidui,
De boala care, iată, nu-ți mai trece,
Să scot găleata grabnic din fântână 
Și să ți-o torn în cap, cu apă rece!


                 Em              Am
      Refren: Ce mici pretenții, tristă bucurie,
                D               G                
              O sabie din teacă iat-o scoasă 
                 C                 D                
              Și tu te amăgești cu adjective
                 B7                  
              Și cu fântâna dulce de acasă.


                 Em              Am
              Ce mici pretenții, tristă bucurie,
                D               G                
              O sabie din teacă iat-o scoasă 
                 C                 D                
              Și tu te amăgești cu adjective
                 B7                     Em         
              Și cu fântâna dulce de acasă.


Outro: Em Am / D G / C D / B7