Adriana Margalina - Vioara și pădurea

Intro: D Dsus2

       D Dsus2


D 
Dar câte păduri s-au jertfit în vioară
   A
Ca pururea cântecul să nu mai moară,
    G
Dar câte frunzişuri se simt în vioară,
    D                               A
Frunzişul de toamnă, frunzişul de vară.


D
Frunzişul de moarte şi de înviere,
  A 
Vioara mai multe ne dă decât cere,
  G
Vioara-i pădure ce-n sine rezumă
 D
Adânci rămurişuri, o umbră postumă.


                      A                  D       
      Refren: Istoria însăși se poate să moară,
                          A                 D
              Dar forța pădurii se află-n vioară, 
                      A                  D
              Istoria însăși se poate să moară,
                          A                 D
              Dar forța pădurii se află-n vioară. 


Dar, uite, vioara mai e credincioasă
Şi muzicii mari şi pădurii de-acasă
Şi nu e nervură în toată pădurea
Să nu se fi plâns când venise securea.


Şi uite vioara, prin stări nepătrunse,
Fidelă e astăzi şi ultimei frunze,
Sunt mii de copaci şi sunt crengi milioane
Ce pot tonul ei să-l plătească prin toane.


      Refren:


De unde această vioară supremă
Când noi fiecare-avem o problemă 
De unde această vioară perfectă
Când noi între fulger trăim şi insectă?


Când noi suferim şi de frig şi de sete,
Vioara-n concerte ia foc pe-ndelete,
Invidia codrilor către vioară
Ar fi şi firească, ar fi şi barbară.

      
      Refren:

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
5ac3dff1e2e1914fba19922e433f963b
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6