album: Trei oglinzi(casetă, 1989!), Rarități(CD, 2004) G A plecat de-acasă de la el din munţi D Înarmat c-un radio-tranzistor, G Tot drumul cu urechea în el a stat D Şi-a bătut tot timpul ritmul din picior; G Vecinul de compartiment i-a zis: D "Băiete, cred că puţin cam exagerezi, G De-o oră jumătate de cînd te-ai urcat D Pe toţi, pur şi simplu, ne exasperezi C Cu ritmul ăsta, pe care-l baţi din picior G Şi care, de-unde vine, numai tu ştii, C Fiindcă la ora asta la radio sunt ştiri G D C Şi cotele apelor Dunării". Refren: G Hei, hei, hei, hei, hei, D De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ? G Hei, hei, hei, hei, hei, Doamna, desigur, stătea la etaj, Cămăruţa lui era la subsol, Dar chiar şi-n asta vedea un avantaj: Putea să-şi acordeze chitara în sol Fără să deranjeze absolut pe nimeni, Cum s-ar fi întîmplat în alte case... Şi-apoi, pe ţevi curgeau tone de apă Şi tone de zgomote misterioase Care-l inspirau, într-un mod evident, Cînd noaptea în patul lui ajungea Şi cînd desena, cu ochii închişi, Conturul tavanului în formă de stea ! Hei, hei, hei, hei, hei, De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ? Hei, hei, hei, hei, hei, Pasaj: Am D Şi anii-au trecut, într-un şir nesfîrşit, G Em Ca-ntr-un vis din care nu te poţi trezi: O fată l-a plăcut, alta l-a iubit, Alta l-a părăsit, într-o bună zi, Iar el - încăpăţînat ereditar - A-nvăţat că n-ai voie să tresari Cînd viaţa te taie c-un cuţit invizibil Doar fiindcă arăţi la fel ca oamenii mari; Pe ea a văzut-o pe-un calorifer Şi din prima clipă şi-au zîmbit şi-au vorbit De parcă se cunoşteau de-o mie de ani Şi abia alaltăieri seară s-au despărţit; În poze ea avea părul mult mai lung, Dar în realitate era mai periculos, Fiindcă se mişca şi vorbea şi rîdea Şi-asta îţi întorcea stomacul pe dos, El ştia că ea e mult prea frumoasă - frumoasă Dar spune-mi, cum poţi să te-abţii Cînd gravitaţia dispare, şi totul dispare Şi rămîn doar bătăile inimii? Hei, hei, hei, hei, hei, De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ? Hei, hei, hei, hei, hei... |