D În dormitor era curat D şi, poate, numai lîngă pat D7 Era uşor de observat G D Cum praful se-aşeza, G D De la ţigara ta, G D Un punct prea luminos, D7 A D Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos... Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu şi că nu vezi cît de pustiu Era oraşul - un sicriu Din sticlă şi beton, Reclame de neon Te-au dus spre casa mea, Un alt loc din care mîine vei pleca... În parc, pe bancă, era frig, Puteam, dac-aş fi vrut, să strig, Da' n-avea nici un rost să strig, Tot n-ai fi auzit, În zgomotul cumplit Din staţia de tramvai şi-atîţi cîţi ţi-au mai spus ca mine "hai !" În hol m-ai întrebat, încet, Cu ochii ţintă în parchet, Dacă n-aveam nici un regret Sau altceva special În zgomotul egal Al ploii pe asfalt Ca o perdea de perle şi bazalt. Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat, Peste cearşaful alb din pat, Un alb şi mai imaculat S-a aşezat uşor Ca ceaţa sub un nor... Erai altcineva; Þigara doar în cameră ardea... Te caut încă şi acum În praful aşezat pe drum, În urmele-nvelite-n scrum La mine pe balcon, În cărţi de telefon, Da' nu eşti nicăieri şi vin spre mine-aşa de multe seri... Te văd cînd dorm cum vii mereu, Te-aşezi chiar lîngă patul meu şi ştiu că-ţi vine-aşa de greu Să-mi spui ce-ar fi de spus, De mult e timpul dus şi de-aia nici nu spui: E clipa mea cînd eşti a nimănui... |