Alexandru Andrieș - Clipa mea

D
În dormitor era curat
D
şi, poate, numai lîngă pat
D7
Era uşor de observat 
G                          D
Cum praful se-aşeza,
G                  D
De la ţigara ta,
G                          D             
Un punct prea luminos,
D7                        A                  D
Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos...

Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu 
şi că nu vezi cît de pustiu 
Era oraşul - un sicriu 
Din sticlă şi beton, 
Reclame de neon 
Te-au dus spre casa mea, 
Un alt loc din care mîine vei pleca...

În parc, pe bancă, era frig,
Puteam, dac-aş fi vrut, să strig, 
Da' n-avea nici un rost să strig, 
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit 
Din staţia de tramvai 
şi-atîţi cîţi ţi-au mai spus ca mine "hai !"

În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii ţintă în parchet,
Dacă n-aveam nici un regret 
Sau altceva special
În zgomotul egal 
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle şi bazalt.

Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat, 
Peste cearşaful alb din pat,
Un alb şi mai imaculat
S-a aşezat uşor
Ca ceaţa sub un nor...
Erai altcineva;
Þigara doar în cameră ardea...

Te caut încă şi acum
În praful aşezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cărţi de telefon,
Da' nu eşti nicăieri
şi vin spre mine-aşa de multe seri...

Te văd cînd dorm cum vii mereu, 
Te-aşezi chiar lîngă patul meu
şi ştiu că-ţi vine-aşa de greu
Să-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult e timpul dus
şi de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd eşti a nimănui...

Transpunerile de pe acest site reprezintă viziunea personală a utilizatorilor asupra pieselor.
0b550e2de173f9600dda1c1b654f11e1
f7e9d1d2-ebba-44ba-8198-e810bddf71a6