Alexus Rex Machina - Merele Paradisului (adaptare Vladimir Vysotsky)

MERELE PARADISULUI
Adaptare a cantecului Raiskie Yabloki (Vladimir Vysotsky)
YouTbe link: https://www.youtube.com/watch?v=m3PSJa98yDg&t=10s


Am                   A7                          Dm
Într-o zi am să mor poate că pentru mine vor plânge 
Dm                  E                           Am
Sper să fiu înjunghiat nu de boală nevolnic zăcând 
Am                                              Dm
Pe cei duși îi jelim și sperăm că în rai vor ajunge
Dm                  E                               Am 
N-am să zic despre vii despre morți acum am să vă cânt 
  
Mort voi cade-n noroi sufletu-mi va zbura ca un abur 	  	  
Către ceruri gonind  și lăsându-vă-n urmă pe toți 	  	  
Din grădina din rai  vreau să iau câteva mere de aur 	  	  
Sunt păzite, o știu și în cap îi împușcă pe hoți 
	  	  	  	  	  	  	  	  	  
Am ajuns peste nori văd o poartă de fier ruginită 	  	  
Și privesc împrejur, văd doar mlaștini, noroi, nimic sfânt 	  
Mii de suflete văd, în genunchi, cu privirea uimită 	  	  
Toți în zeghe-mbrăcați, se târăsc către poartă plângând 
	  	  	  	  	  	  	  	  
Iar la poartă un bătrân cu păr alb și barbă bogată 	  	  
Și în juru-i sunt sfinți toți în haine kaki îmbrăcați 	  	  
Cel bătrân înjură și deschise a raiului poartă 	  	  
Invitând  pe toți cei de mirajul grădinii-mbătați 
	  	  	  	  	  	  	  	  
Și deodată-nțeleg, e Sân Petru, apostolul cel pur 	  	  
Are lacrimi în ochi, îi deplânge pe noii veniți 	  	  
Toți ar vrea să primească ale raiului mere de aur 	  	  
Sunt păzite știu toți iară hoții în cap sunt țintiți
 	  	  	  	  	  
Paradisul ceresc-nu-i un rai, e-o-nchisoare brutală 
Și toți cei ce-au sosit sunt bătuți și sunt batjocoriți 
De pe cruce Christos, răstignit, ne privește cu milă 
E târziu pentru toți să-ntelegem că am fost mințiți 
  
Eu nu vreau bogății, nu-s din cei ce-n avere văd laur 
Pe prieteni îi vreau, și-o soție ce mă va jeli 
Pentru voi am să iau ale raiului mere de aur 
Sunt păzite o știu căci nu sunt pentru cei ce sunt vii 
  
Iată că mă strecor, iau în sân cele mere râvnite 
Și ucis sunt din nou c-am făcut ceea ce nu-i permis 
Și gonesc înapoi, calc pe flori niciodată strivite 
Să v-aduc draga mea, dragii mei, mere din paradis