Em
Traiau odata-ntr-o padure
Am
Un mos batrân cu baba lui
Em
Traiau saraci ca vai de dânsii
D Em
În adâncimea codrului.
Iar mosul nu voia nimica
Doar moartea el o astepta
Dar baba lui a vrut sa aiba
Un suflet tânar lânga ea.
Si soarta se-ndura de baba
Si un pui de cerb îi darui
Un pui de cerb cu stea în frunte
Gonit din codru si ranit.
Si mosu-l saruta pe frunte
Si baba-l îngriji si ea
L-au îngrijit cu multa mila
Si ranile i-au vindecat.
Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împarat
Trecu cu oastea si cu curtea
Si cu ogarii la vânat.
Da-mi mie cerbul, mai mosnege
Si-ti dau pe el tot ce-ti doresti
Îti dau averi îti dau si cinste
Si ostile împaratesti.
Dar ce sa vezi minune mare
Întreaga curte ce vazu
Cum cerbul nostru da din coarne
De parc-ar spune "nu vreau, nu".
"Nu vreau sa merg la curtea voastra
Nu vreau sa merg la împarat
Voi m-ati ranit la vânatoare
Ei ranile mi-au vindecat."
Mai trebuie sa ai un suflet
Un suflet bun si iubitor
Ca sa poti fi iubit de oameni
Si de podoaba codrilor.
|