Am O vară întreagă m-a ţinut pădurea C Cu faţa în iarbă şi gândul aiurea Am Iar acum în toamnă la plecare C G Am Se tânguie că mă rup din inima ei şi o doare. Refren: C Pădure, pădure nebună Am În fiecare noapte cu lună C Voi rătăci fără ţintă agale F G Am Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale. În fiecare noapte de iarnă Umbra mea albă va veni să se-aştearnă Ca o ursoaică cu puii ucişi La umbra stejarilor trădaţi de frunziş. Voi veni în fiecare dimineaţă Uneori ca o umbră alteori ca o ceaţă Ori ca o negură, ori ca o brumă Voi veni, voi veni, nu te mai tângui pădure nebună. |