Intro: Em x2 Em Am Ne-am săturat de titlul insolent, D C B7 Ne-am săturat de omul cu “o” mare Em B7 Şi ne e dor de blândul sentiment Em Al unei omeniri familiare. Din viața noastră negustând nimic, Măcar copiii alt noroc să aibă, Noi suntem, totuşi, omul cu “o” mic, Noi suntem omul simplu de la şaibă. Ne-am săturat de hoţii fericiţi Ce au furat ca să ne fure iarăşi Şi ne e dor duminica de-un şpriţ Băut în cartier, printre tovarăşi. G Am Refren: Ce hotărâm noi, oamenii, e sfânt, D C B7 Prin ordinul acesta ce ne doare, Em B7 x2 Să dăm o şansă vieţii pe Pământ, Em Să dăm o şansă păcii planetare. Ne-am săturat de zilnicul afront, Războaiele pământului ne fură Copiii care sunt trimişi pe front Şi n-avem slujbe, pâine şi căldură. Cum spune filosoful luptător: Chiar conştiinţa trece şi prin burtă, Ne-am săturat să ne tot fie dor, Că viaţa şi aşa ne este scurtă. Ne-am săturat de cei care ţintesc Să stăpânească oameni şi planetă, Vrem viaţă la nivelul ei firesc Şi-o pace cât se poate de concretă. Refren: Ce hotărâm noi, oamenii, e sfânt, Prin ordinul acesta ce ne doare, x2 Să dăm o şansă vieţii pe Pământ, Să dăm o şansă păcii planetare. Să nu uităm să ne gândim un pic Că suntem oameni şi trăim sub soare, Că suntem omul simplu, cu “o” mic, Că suntem omu-n curs pe dezvoltare. O ducem greu, aproape unanim, În leagăne copiii noştri-ngheaţă, Spre noua ordine să ne unim, Să-ntoarcem lumea înapoi la viaţă. Ne-am săturat de cumpeni ce s-au frânt, Pretindem noi suprema firii rană, Să se întoarcă omul pe Pământ, Restaurând condiţia umană. Refren: Ce hotărâm noi, oamenii, e sfânt, Prin ordinul acesta ce ne doare, x2 Să dăm o şansă vieţii pe Pământ, Să dăm o şansă păcii planetare. |