Capo II Intro: Am C/G Am Ion era țăran român, C/G Am Dar, ca şi ceilalţi țărani, Dm Tot lucrând pe munţi la fân, Am Ion a şi uitat de ani, E7 Am Ion e un bătrân țăran român. Moartea a venit în sat, Moartea a venit să-l ia, Însă Ion era plecat Prin Carpaţi, pe undeva, Moartea a venit degeaba-n sat. Moartea a urcat spre el, Unde Ion la fân cosea, Unde ierburi fel de fel Luminau lucrarea sa, Moartea a urcat tiptil spre el. “Ce faci, Ioane?” l-a-ntrebat, “Uite, ce să fac, cosesc Şi pe seară merg în sat, Merg în satul părintesc”, “Ce faci, Ioane?” Moartea l-a-ntrebat. “Dumneata de unde vii?” S-a-ntors Ion spre Moartea lui, “Am de luat ceva copii Şi-un bătrân în Cer să-l sui”, ”Doamnă, dumneata de unde vii?”. Ion s-a-ntors spre Univers, C-a-nţeles că-i ăl bătrân, C-un prosop curat s-a şters Şi s-a-ntins pe-un stog de fân, Ion s-a-ntors zâmbind spre Univers. “Doamnă, n-am avut habar, Să mă rad, să mă-mbăiez, N-am livretul militar, N-am nici actul de botez, Doamnă, c-o să mor n-aveam habar. Ia-mă, Moarte, cum m-oi lua Şi mă du de unde vii, Dar, te rog şi eu ceva, Ia bătrâni, nu lua copii, Ia-mă, Moarte, ia-mă cum m-oi lua. Eu pe-aici am nişte oi, Ţi le las dacă mă iei, Vezi că munţii sunt cam goi, S-aduni iarbă pentru miei, Doamnă, eu pe-aici am nişte oi. Am şi-un fluieraş de lemn, Să mi-l duci de rouă plin Şi să-l pui pe prispă semn Că m-am dus şi nu mai vin, Vezi că am și-un fluieraş de lemn!”. Şi Ion vorba o lungea, Nu că s-ar fi speriat, Moartea el o amâna Ca să crească pruncii-n sat, Pentru ei Ion vorba o lungea, Moartea el o amâna Ca să crească pruncii-n sat, Pentru ei Ion vorba o lungea. |