Intro: G x4 G D C G N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și nici D C G N-ai vrea s-aducem câmpul c-un braț de flori aici, Em D C C C C G Să nu mai stăm zadarnic tristețe lângă geam, D C G Em Em G D D C C C G Când ne-ar fi drag sub cerul adânc ca un ocean. Și-n loc să fim pe câmpuri adevărați străini, Dac-am deschide toate ferestrele puțin, Noi am putea, iubito, văzând copacii, știi, Că nimeni nu se-ntreabă de ce răsar aci. Și-am învăța pe nume atât de multe flori, Că am rămâne-n urmă cu mii de cărți datori Și ne-am simți, deodată, cuminecați și goi, Mai mult nu ne-am întoarce privirile-napoi. Sau am putea să facem cu degetele drum, Când am avea atâtea de învățat acum Și-am fi-nțeles ce-i câmpul întins și neumblat, În loc să stăm la geamuri cu mâinile sub cap. N-ai vrea să știm, iubito și noi de câte ori Pe unde trec poeții răsar în urmă flori, N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și nici N-ai vrea s-aducem câmpul c-un braț de flori aici, N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și nici N-ai vrea s-aducem câmpul c-un braț de flori aici. |