Em D Em Fie ce zi, din norul vietii mai cade, Am Em C Em O frunza, o creanga. G D Sa privim cum creste mai greu, Am Em Lantul care ne leaga. G D Sa privim cum creste mai greu, Am Em Lantul care ne leaga. D Em Mai ramai, prin iures sa vezi, G D Em Spatiul noptii albastre. D Em Mai avem de mers, mai avem, G D Am Em Pana la marginea dragostei noastre. D Em Mai ramai, prin iures sa vezi. Fete de aur, primaveri vor mai trece, Razboinice peste noi. Pana ce sloiul de gheata a lunii Ne va prinde suvoi Pana ce sloiul de gheata a lunii, Ne va prinde suvoi. Mai ramai, prin iures sa vezi, Spatiul noptii albastre. Mai avem de mers, mai avem, Pana la marginea dragostei noastre. Mai ramai, prin iures sa vezi. Toate padurile, ar fi vrut sa se culce. Dar raman mereu in picioare. Niciun copac pana acum n-a ajuns, Cu crestetul proaspat in soare. Niciun copac pana acum n-a ajuns, Cu crestetul proaspat in soare. Mai ramai, prin iures sa vezi, Spatiul noptii albastre. Mai avem de mers, mai avem, Pana la marginea dragostei noastre. Mai ramai, prin iures sa vezi. Mai ramai, prin iures sa vezi. Mai ramai, prin iures sa vezi. *cu capodastru* |
Războinice, peste noi
Până ce sloiul de gheață al lunii ne va aprinde șuvoi (bis)
3. Toate pădurile ar fi vrut să se culce
Dar rămân mereu în picioare
Nici un copac până-acum n-a ajuns, cu creștetul proaspăt în soare (bis)